Timișoara, 26 iulie 2026. După o zi întreagă pe teren la Zilele Comunei Sânandrei — cameră pe umăr, praf, soare, microfon întins spre oameni — ultimul lucru la care te gândești e drumul de întoarcere. Chemi un Bolt, urci, închizi ochii pentru douăzeci de minute. De data asta, drumul spre casă a fost partea bună a zilei.
Șoferul se numește Tulac Alin Doru. Și, fără să facă mare caz, ne-a arătat cum arată meseria asta când e făcută cu cap.
Diferența stă în detalii
Primul lucru pe care îl simți e curățenia. Nu „curat cât să treacă" — curat cu adevărat. Bord fără praf, scaune îngrijite, mașină care miroase a proaspăt, nu a ultima cursă. Într-o zi de vară, în care noi urcam obosiți și transpirați după filmare, contează enorm.
Apoi observi gesturile pe care nu ți le cere nimeni. În buzunarul scaunului din față, la îndemâna pasagerului: apă rece și o cutie de șervețele. Simplu. Ieftin. Rar.
Nu e o cursă de lux și nici nu se dă drept așa ceva. E o cursă normală, la preț normal, în care șoferul s-a gândit dinainte la omul care urcă. Un șervețel umed la îndemână, ordine în portieră, totul la locul lui.
De ce scriem despre un șofer
Pentru că la Radio Operativ ne-am făcut un obicei din a coborî la nivelul străzii și a observa. De obicei observăm ce nu merge. Din când în când, e sănătos să observăm și ce merge — și cine face să meargă.
Tulac Alin Doru nu conduce o instituție, nu ține discursuri, nu promite nimic. Face un lucru simplu, bine: te duce dintr-un punct în altul, te tratează ca pe un om, îți lasă o apă la îndemână și te salută cu bună dispoziție. Într-un oraș în care ne plângem des de servicii, gestul lui e exact genul de „semnal curat" pe care merită să-l amplificăm.
Concluzia
Dacă prinzi cursa cu el în Timișoara, ești pe mâini bune. Noi am urcat obosiți după o zi de filmare la Sânandrei și am coborât în oraș odihniți, cu apa băută pe drum și cu impresia — tot mai rară — că cineva chiar ține la treaba pe care o face.
Mulțumim pentru cursă, Alin. Ai făcut ziua mai bună.
Radio Operativ — Clean signal. No handlers.